Performanță pentru viață!

Orar : Luni - Vineri | 08:00 - 20:00
  Contact : (+40) 268 448 000

Archive for February 2018

simptome cancer

5 simptome frecvente care pot anunța mai multe tipuri de cancer

Dacă în privința cancerului există încă multe necunoscute, totuși, medicii au și certitudini, una dintre acestea fiind că un cancer diagnosticat în stadii incipiente are șanse maxime de vindecare. Tocmai de aceea, programele de prevenție și depistare, așa cum sunt și cele elaborate de medicii din cadrul Spitalului Onco Card, includ pachete teste și analize, în funcție de vârstă și sex, tocmai pentru a pune în evidență, pe cât posibil, o afecțiune malignă la debut. De multe ori, bolile oncologice nu sunt însoțite de simptome specifice decât în stadii avansate. Însă orice persoană trebuie să învețe să-și asculte corpul și să semnaleze medicului orice semn suspect care denotă o deviere de la starea de sănătate. Iată câteva semnale de alarmă pe care organismul ni le transmite și care pot fi simptomele unui cancer:

  1. Durerea. Se spune că un cancer nu dă dureri decât atunci când tumorile au deja dimensiuni foarte mari. Totuși, în cazul cancerelor cerebrale, durerea de cap poate fi un semn incipient. La fel se întâmplă în cancerele de oase sau al celor testiculare, unde durerile localizate pot anunța boala. O durere comună este cea de spate, dar dacă nu însoțește o afecțiune a coloanei, poate fi simptomul cancerului colorectal sau al celui ovarian.
  1. Febra. Creșterea temperaturii organismului este un semn că sistemul imunitar luptă cu orice invadator microscopic care poate perturba starea de sănătate. Însă febra poate semnala și lupta sistemului imunitar cu cancerul, de aceea, episoadele prelungite, care nu trec după tratament, așa cum sunt cele din cadrul virozelor și infecțiilor, trebuie investigate. Asta pentru că pot fi semnul unei leucemii, al unui limfom sau al altor tipuri de cancer.
  1. Scăderea în greutate. Dacă aceasta se produce într-un timp scurt și este inexplicabilă, poate fi vorba despre un simptom comun mai multor tipuri de cancere, precum cele de plămâni, pancreas, stomac și esofag. Slăbirea în cazul persoanelor supraponderale și menținerea greutății optime sunt markeri ai sănătății. Însă dacă eliminarea kilogramelor apare brusc, inexplicabil și înseamnă 4 sau 5 kilograme, atunci se impun teste speciale pentru că există riscul prezenței unui cancer, celulele maligne consumând din rezervele de energie a organismului.
  1. Constipația. Regimul alimentar sărac în legume și fructe, abuzul de carne, grăsimi și lactate, hidratarea insuficientă pot fi cauze ale unei constipații prelugite, dar tranzitorii. În cazul în care dieta este corectată printr-un aport optim de fibre din legume, fructe și cereale integrale, dar și prin suplimentarea consumului de apă, iar constipația persistă, ea poate fi cosecința unei tumori abdominale maligne, situate în colon sau la nivelul unui ovar.
  1. Răni cutanate. Acestea pot apărea ca urmare a arsurilor ușoare, a accidentelor casnice sau pe zonele de frecare cu diverse articole de îmbrăcăminte sau încălțăminte. Cu un unguent potrivit, trec și se cicatrizează în timp, în funcție de profunzime. Însă dacă acestea persistă și pielea a fost expusă de-a lungul timpul la soare, atunci e momentul pentru o vizită la un dermatolog. Acesta își poate da seama dacă există o suspiciune de leziune malignă și poate recomanda o biopsie.

 

Detalii
imunoterapie

Imunoterapia în cancer: cum funcționează tratamentele de ultimă generație pentru diverse afecțiuni maligne

Imunoterapia este un domeniu extrem de activ al medicinei oncologice care a dat speranțe, dar și confirmări multor pacienți și medici implicați în gestionarea afecțiunilor maligne. În ultimii ani, s-au descoperit și cercetat numeroase molecule care vizează sistemul imunitar și capacitatea acestuia de a lupta cu cancerul.

Cum acționează imunoterapia?

Imunoterapia în oncologie acționează în mai multe moduri asupra organismului. De exemplu, există molecule care stimulează sistemul imunitar să atace celulele maligne. Apoi, au fost concepute terapii care pot crește gradul de “inteligență” a sistemului imunitar în fața cancerului, făcându-l mai vigilent și mai eficient. O altă cale de a folosi sistemul imunitar să lupte cu cancerul este alimentarea sa cu proteine sintetizate în laborator, componente importante care-l fac să acționeze în situația în care organismul se confruntă cu apariția și formarea unui cancer.

Care sunt efectele imunoterapiei?

În momentul în care un medicament imunoterapic ajunge în organism, acesta poate acționa pe mai multe căi, în funcție de modul în care a fost conceput: acesta poate stopa sau încetini dezvoltarea celulelor maligne, poate împiedica diseminarea celulelor maligne în organism sau poate ajuta celulele sistemului imunitar să lupte cu cancerul.

Câte tipuri de imunoterapie există la ora actuală?

Pentru că afecțiunile maligne sunt extrem de complexe, experții în medicină oncologică au dezvoltat mai multe tipuri de medicamente imunoterapice. Iată care sunt acestea până la această oră:

1.Anticorpii monoclonali. Aceste clase de medicamente reprezintă proteine sintetizate în laborator care pot ataca anumite componente ale celulor maligne. Aceștia se folosesc în abordarea afecțiunilor maligne precum cancerul de sân, stomac și în leucemii.

2.Inhibitori ai sistemului imunar. Aceste componente ale imunoterapiei acționează asupra mecanismelor care inhibă a sistemului imunitar, eliberarea lor crescând eficacitatea în fața celulelor maligne. Aceștia și-au dovedit utilitatea în tratarea unor cancere precum melanomul și anumite forme de cancer pulmonar.

3.Vaccinurile. Acestea sunt concepute pentru a stimula răspunsul imunitar al corpului în fața diverșilor agenți patogeni care sunt implicați în apariția afecțiunilor maligne. Cel mai cunoscut este vaccinul anti HPV, virusul implicat în apariția cancerului de col uterin.

4.Imunoterapia non specifică. Aceste terapii nu sunt țintite, însă potențialul lor de a stimula sistemul imunitar poate ajuta organismul în lupta cu cancerul. Citokinele, interleukinele și interferonul intră în această categorie de terapii care pot fi administrate în cancere precum metastazele melanomului, cancerul renal, limfomul și unele leucemii.

Ce spun medicii despre imunoterapie?

Aceste clase noi de medicamente au deschis noi orizonturi în tratamentul cancerului, iar medicii români vorbesc despre progresele actuale ale terapiilor imunologice, care sunt încă la început. “Terapiile cu anticorpi sunt forma cea mai de succes în tratamentul cancerului la ora actuală, iar în ultima vreme, a fost o avalanșă de medicamente aprobate și ne bucurăm. Sigur, e nevoie de o mare responsabilitate în ceea ce privește prescrierea lor pentru că, să nu uităm, au anumite reacții adverse, nu sunt un panaceu. Trebuie ținut cont de profilul pacientului, cui i se potrivește terapia, dacă avem anumite testări care sunt pozitive. Vaccinurile terapeutice reprezintă și acestea o parte a tratamentului imun în cancer. În ultima vreme, se lucrează intens în prevenția infecției cu virusul papilloma uman, prin vaccinare, virusul fiind implicat în apariția cancerului de col uterin” spune dr. Mirela Drăgan, medic primar oncolog în cadrul Spitalului Onco Card.

Care sunt efectele adverse ale imunoterapiei?

Specialiștii spun că medicamentele imunoterapice au mai puține efecte adverse decât chimioterapia, însă acestea pot apărea și se pot manifesta prin febră, frisoane, stări de slăbiciune, de vomă, dureri de cap, diaree și hipotensiune. De aceea, administrarea imunoterapiei trebuie făcută de către specialiștii oncologi, cu monitorizarea atentă a pacienților.

Detalii
virus cancer

5 tipuri de virusuri care cresc riscul de cancer

Cauzele directe ale cancerului nu sunt încă pe deplin cunoscute, însă echipele de cercetători și medici care studiază mecanismele bolii și au sub tratament diverse cazuri vorbesc despre factori de risc precum fumatul, dieta bogată în carne roșie și grăsimi animale, sedentarismul, moștenirea genetică, stresul și anumite microorganisme. Toate acestea, separat sau corelate, pot aduce organismul într-o stare precară de sănătate propice dezvoltării aberante a celulelor, propice fenomenelor maligne și formării tumorilor în diverse organe. Dintre factorii de risc, infecțiile cu diverse microorganisme au fost asociate cu diverse tipuri de cancer. Iată care sunt cele mai periculoase.

1.Human Papilloma Virus (HPV). Human Papilloma este un grup de 150 virusuri extrem de răspândite în populație, pentru că se pot transmite prin contact direct. Nu toate tulpinile HPV sunt periculoase, multe ducând doar la apariția papiloamelor la nivelul pielii și mucoaselor. Dintre aceste virusuri, 40 se pot transmite pe cale sexuală, o parte fiind inofensive. Rămân însă 16 tulpini a căror prezență în organism a fost corelată cu apariția cancerului de col uterin. Cele mai periculoase sunt 16 și 18, care dau majoritatea cancerelor de col. În aceste condiții, efectuarea regulată, la 3 ani, a testului Babeș-Papanicolau este obligatorie pentru a pune în evidență orice modificare de la nivelul colului. În momentul în care medicii suspectează prezența HPV, ei pot recomanda testele pentru a depista tipul de tulpină și pentru a elabora un program de monitorizare care să poate surprinde orice leziune malignă în stadiu incipient. Pe lângă riscul de cancer cervical, tulpinile oncogene HPV îl pot crește pe cel de cancer oral, penian, vulvar, vaginal și de anus. Vaccinul pentru HPV și-a dovedit eficacitatea, dar trebuie făcut încă din adolescență, până la debutul vieții sexuale.

2.Virusururile hepatice B și C. O altă categorie de virusuri cu potențial oncogen o reprezintă virusurile hepatice de tip B și C. Peste 300 de milioane de oameni din întreaga lume sunt infectați cu aceste microorganisme care se localizează în ficat și care dau hepatitele cronice de tip B și C. În timp, acestea inflamează ficatul și duc la apariția cirozei, un fenomen periculos care degradează țesutul hepatic. Se presupune că pe fondul acestui fenomen apar și anomaliile la nivelul ADN, situație ce crește riscul de cancer hepatic. Tocmai de aceea, medici specialiști în boli infecțioase recomandă pacienților respectarea terapiilor pentru hepatite, care trebuie făcute pe termen lung, pentru a amâna cât mai mult timp ciroza hepatică.

3.Virusul Epstein-Barr. Acesta este un virus herpetic, care se poate transmite prin aer, dar și prin folosirea acelorași tacâmuri sau pahare. Deși există persoane la care contaminarea nu are nicio consecință, există o altă categorie la care virusul poate da mononucleoza, cunoscută și sub numele de “boala sărutului”. Odată luat, virusul rămâne în organism și se poate localiza în globulele albe, în limfocitele de tip B. Prezența virusului Epstein-Barr în organism a fost asociată cu un risc crescut de limfom, de cancer nazofaringian și de stomac. Însă, procentul celor care fac un cancer ca urmare a prezenței acestui virus în organism este foarte mic.

4.Virusul imunodeficienței umane (HIV). Acesta este unul dintre mai periculoase și cunoscute virusuri, despre care s-a scris enorm din cauza pericolului pe care-l reprezintă pentru organism SIDA, consecința pe termen lung a contractării acestui microorganism. Se poate transmite prin contact sexual neprotejat cu o persoană infectată, prin transfuzii, prenatal și perinatal, prin alăptare, dar și prin folosirea instrumentelor medicale nesterilizate care au intrat în contact cu sângele unei persoane cu HIV. Acest virus atacă celulele sistemului imunitar, care fiind slăbit, nu mai face față atacurilor altor virusuri. HIV nu crește direct riscul de cancer, ci o face indirect, deschizând practic poarta de intrare în organism pentru alte microorganisme așa cum este HPV, de exemplu. Persoanele infectate cu HIV au un risc crescut de cancer anal, oral, pulmonar, de piele, de ficat, precum și de boală Hodgkin.

5.Virusul herpetic uman de tip 8 (HHV-8). Acest tip de virus este diagnosticat în tumorile care apar în sarcomul de tip Kaposi. Acesta este o formă rară de cancer, care se dezvoltă încet și care se manifestă sub forma unor mici excrescențe roz, mov, albastre sau maronii, subcutanate. Acest tip de virus se poate transmite pe cale sexuală, dar și prin sânge sau salivă. Însă nu toate persoanele infectate cu acest virus sunt expuse riscului de sarcom. Se pare că acesta se dezvoltă în condițiile unei imunități scăzute, mai ales la persoanele infectate cu HIV și la cele care au făcut un transplant.

Detalii
hepatita

Hepatitele B și C, un factor de risc important pentru cancerul de ficat

La ora actuală, contaminarea cu virusurile B și C se numără printre cei mai importanți factori de risc pentru cancer. Aceste două tipuri de virusuri extrem de agresive se localizează în ficat și pot duce la instalarea hepatitelor cronice de tip B și C, care inflamează țesutul hepatic. În timp, aceste două boli cresc riscul de ciroză și pe cel de cancer hepatic.

Conform cifrelor globale furnizate de Organizația Mondială a Sănătății, 257 de milioane de oameni au hepatita de tip B și 71 de milioane se confruntă cu infecția dată de virusul de tip C. În același timp, câteva sute de mii de persoane își pierd viața din cauza complicațiilor date de aceste infecții cronice, printre acestea fiind în primul rând cancerul hepatic.

Cum se transmite virusul hepatitei B?

Având în vedere numărul mare al persoanelor infectate cu aceste virusuri, riscul major este ca acestea să se transmită mai departe, în cazul în care există obiceiuri și comportamente riscante. Astfel, virusul hepatitei B se poate transmite de mamă la copil în timpul nașterii, printr-o rană deschisă sau mucoasă care intră în contact cu sângele infectat, prin secreții, prin contact sexual neprotejat, dar și prin instrumente medicale nesterilizate de sângele infectat. Tatuajele, intervențiile chirurgicale și dentare fără sterilizare corespunzătoare, injectarea drogurilor cu seringi folosite de mai mulți consumatori, dar și anumite instrumente precum lama sau forfecuța de unghii pot transmite virusul printr-o rană deschisă. Virusul hepatic B trăiește 7 zile în afara corpului, iar în această perioadă, poate afecta pe oricine intră în contact cu suprafețele sau instrumentele infectate, printr-o rană deschisă sau prin mucoase. Perioada de incubație a infecției durează între 30 și 180 de zile, iar virusul poate fi detectat în corp într-un interval de 30-60 de zile de la infectare. Multe dintre contaminările cu virusul devin acute, iar sistemul imunitar reușește să anihileza infecția. Însă în multe cazuri, infecția devine cronică și în timp, afectează serios ficatul. Din fericire, pentru hepatita de tip B există vaccin care poate preveni infectarea și care este recomandat tuturor, mai ales celor expuși riscului de infectare.

Ce trebuie să știm despre virusul hepatitei C?

Virusul hepatitei C este la fel de periculos pentru sănătatea ficatului, precum virusul hepatitei B. Acesta se transmite prin transfuzii cu sânge infectat, instrumente nesterilizate sau injectarea de droguri cu seringi folosite în comun. Se poate transmite și prin contact sexual sau de la mamă la făt în timpul nașterii și poate da două tipuri de infectare: cea acută, care afectează până la 45 la sută dintre persoanele care contactează virusul și care remite fără tratament în maximum 6 luni; și cea cronică, afectând până la 60 la sută dintre persoane. Dintre acestea, un procent de până la 30 la sută riscă să facă ciroză în 20 de ani. Până la această oră, nu există încă un vaccin pentru hepatita de tip C.

Ce este ciroza?

Ciroza este un fenomen extrem de periculos pentru ficat. Aceasta presupune afectarea progresivă a țesutului hepatic, acesta nu-și mai poate îndeplini complet funcțiile, consumul cronic de alcool și hepatitele cronice fiind factorii de risc cei mai incriminați pentru ciroză. Un ficat afectat de ciroză are un risc crescut de cancer hepatic; de aceea, sfatul medicilor este respectarea terapiilor disponibile în prezent pentru hepatite tocmai pentru a reduce acest risc.

Cum se diagnostichează ciroza?

Ciroza reprezintă una dintre cele mai periculoase probleme de sănătate ale ficatului și ale organismului în general, iar semnele sale pot fi oboseala, lipsa apetitului, îngălbenirea tegumentelor și starea permanentă de oboseală. Testele de sânge și biopsia ficatului pot pune în evidență această condiție care predispune organismul către cancer hepatic. Până la această oră nu există niciun tratament pentru ciroză, soluția fiind doar transplantul hepatic. În plus, nu se cunosc exact nici care sunt mecanismele apariției cancerului hepatic în prezența cirozei, medicii supectând probabilitatea mai mare de mutații în ADN ca urmare a deteriorării prelungite a ficatului de către ciroză, În cazul pacienților care se confruntă cu această problemă, riscul de cancer hepatic este de 40 de ori mai mare decât la persoanele care nu au această patologie.

Când trebuie făcute testele pentru virusurile hepatitei B și C?

Orice persoană care se regăsește în situațiile de risc descrise anterior ar trebui să-și facă un test de sânge pentru hepatitele B și C. În cazul depistării unei infecții cronice, terapiile actuale pot ține sub control starea ficatului și pot amâna instalarea cirozei.

Detalii